20 mar. 2024

Noi începuturi

 

Suntem la Echinocţiul de Primăvară în emisfera noastră, un moment deosebit de fecund, care poate materializa gândurile noastre, ceea ce transmitem Universului. Un moment în care ne gândim la creştere, la noi începuturi,  la schimbare. Un moment benefic, în care încercăm să echilibrăm unele dezechilibre din viaţă. De aceea, am ales să evoc lupta permanentă împotriva răului… Răul este un cuvânt care ne dă fiori… Un cuvânt care evocă imagini ale întunericului, imagini hidoase ale naturii umane. Răul nu este o forță îndepărtată sau abstractă, pentru că se manifestă peste tot, chiar și între Coloane. Răul este un adversar formidabil, mereu la pânda în umbră, răul este un adversar viclean. Se deghizează, se transformă și se răsucește pentru a se potrivi obiectivelor sale. Uneori, răul poartă chiar “masca dreptății”, folosind cuvinte frumoase pentru a justifica acțiuni detestabile. Alteori, răul devine indiferență, pe măsură ce nedreptatea prosperă. Dar, în timp ce răul este de netăgăduit, Spiritul uman este indestructibil și istoria lumii ne oferă dovezi. Fiecare triumf asupra răului ne amintește de capacitatea noastră incomensurabilă de a face Binele. În fiecare dintre noi se află o scânteie de înfruntare a răului… nu speranța naivă că răul nu există prin noi, ci hotărârea înflăcărată de a-i rezista sub toate formele sale. Lupta împotriva răului este întotdeauna provocatoare... cere vigilență, sacrificiu și credința într-o lume mai bună. Nu vom caştiga toate bătăliile, vor fi și eșecuri, vor fi stagnări, momente în care întunericul se va simți copleșitor etc. Dar amintiți-vă că, așa cum cea mai mică sclipire de Lumină poate străpunge noaptea cea mai adâncă la Solstiţiul de Iarnă, actele noastre de curaj, oricât de mici par a fi, creează acea undă de Speranță care se răspândește cu viteză dincolo de ceea ce noi putem vedea. Suntem conştienţi ca vom întâlni răul peste tot în drumul nostru, dar ofensiva contra răului va fi o oportunitate de învățare și de creștere. Răul poate fi un adversar viclean, dar nu se potrivește cu potențialul nemărginit al Spiritului uman. Când ne confruntăm cu umbrele, trebuie să alegem să fim oameni-faruri, oameni care să lumineze calea celor aflaţi în derivă. Astăzi este Echinocţiul vernal, este începutul unui nou ciclu pentru Natura-Mamă, în curând şi pentru Masoneria noastră. Să ne bucurăm împreună, noi cu noi.


27 feb. 2024

Ce înseamnă pentru mine Masoneria, în general și cea Scoțiană, în special?

Într-o discuție cu un cunoscut, despre care ulterior am aflat că era un Frate de-a nostru, chiar dacă dintr-o altă Obediență, acesta mi-a zis: ”cu înțelepciunea și frumusețea stai bine, văd, cu forța cred că mai ai de lucrat”. Este ușor de intuit că am fost foarte intrigat de aceste cuvinte și că le-am am înțeles sensul ezoteric doar mult mai târziu. Invitația primită de a mă alătura Masoneriei, interogatoriul sub bandou și inițierea propriu-zise au fost în mare măsură măgulitoare, ca o confirmare că făceam ceva bine în viața de zi cu zi, lucru observat și de cei din jurul meu. Tocmai s-au împlinit 8 ani de la aderarea mea... Este viu în memorie buchetul de senzații și proiecții mentale create de experiența inițierii trăite cu ochii închiși, urechile alungite de atenție și celelalte simțuri în alertă. Îmi amintesc că, atunci când în timpul ritualului mi-a fost dat jos bandoul și i-am văzut pe cei prezenți cu săbiile îndreptate spre mine și fețele acoperite, următorul gând a fost că spatele meu a crescut asemeni lui Hercule din Grecia antică, forța mea multiplicându-se cu cea a fraților din Lojă. Deși pornisem într-o călătorie către mine însumi cu mult timp înainte, cercetând cărți de psihologie, dezvoltare personală ori istorie, cred că Masoneria m-a ajutat să accelerez pe acest drum, dându-mi siguranța și forța de care aveam nevoie. Chiar dacă drumul acesta este destinat să îl parcurgi singur, prin propriile filtre și trăiri, oare cum ai putea să îți dai seama că ești pe drumul cel bun? Apartenența la Masonerie, dar mai ales participarea la ținute, îndeplinirea obligațiilor ce-ți revin, oricare ar fi ele din cadrul Ordinului, au reprezentat pentru mine o continuă confirmare că sunt pe drumul cel bun. Interacțiunea continuă cu Frații reprezintă de fapt oglinda comportamentului meu, cu ajutorul lor poți ști și poți afla mai ușor unde te afli. Cercetându-te în această oglindă poți să îți dai seama mai ușor și ce ai (de) făcut: dacă te-ai abătut de la drumul tău, cum să găsești mai ușor centrul Cercului, cum să-ți păstrezi acest echilibru. Albert Pike definea francmasoneria ca fiind ”supunerea umanului din om de către Divin, biruirea poftelor și pasiunilor de către simțul moral și rațiune; strădania și lupta continuă a spiritului împotriva a ceea ce este material și senzual. Această biruință - când a fost repurtată și păstrată și când biruitorul se poate odihni pe scutul său, încununat de laurii victoriei sale – este adevărata împărăție a cerurilor.” Manualul masonic din Missouri oferă următoarea definiție a Francmasoneriei: ”un sistem admirabil de principii morale, învăluit în alegorie și ilustrat prin simboluri. Învățăturile sale sunt iubirea frățească, mângâierea și adevărul. Virtuțile sale fundamentale sunt cumpătarea, tăria morală, prudența și justiția. Religia ei, dacă poate fi numită așa, este Unul Dumnezeu cel viu și adevărat.” În Declarația de Principii a Conventului de la Lausanne al Ritului Scoțian Antic și Acceptat (sept. 1875) se face referire la existența unui Principiu creator numit Marele Arhitect al Universului. Acesta este unul din reperele majore ale Masoneriei scoțiene, alături de căutarea Adevărului, Toleranța, deschiderea către oamenii liberi și de bune moravuri, indiferent de naționalitate, rasă, credință sau religie, lupta împotriva ignoranței, școală reciprocă, onoarea, practicarea justiției, iubirea aproapelui, lucrul neîncetat în folosul umanității și urmărirea emancipării ei progresive și pașnice. Kant spunea, finalizând cu concepția sa o etapă importantă în istoria filosofiei și încheind o dezbatere între raționalism și empirism, că: ”Două lucruri sunt care-mi umplu spiritul de o mereu crescândă uimire și teamă plină de cinstire: cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine.” Continuând ideea marelui filosof, consider că Masoneria reprezintă ”cerul înstelat deasupra mea” care mă ajută să construiesc și să păstrez - cu ajutorul practicării ritualurilor și al fraților mei - ”legea morală din mine”. 

Am zis! 

un Frate de la Orientul Cluj-Napoca

 


21 dec. 2023

Mâine ne vom bucura de ascensiunea Luminii

 


Unul din reperele constante în Francmasoneria de RSAA este atunci când cea mai lungă noapte se întâlnește o dată pe an cu cea mai scurtă zi. Solstițiul de Iarnă, ca fenomen natural al Universului, evocă într-un mod simbolic întunericul, dar poartă mereu nădejdea întoarcerii Luminii şi dă naştere promisiunilor reciproce. Soarele binefăcător va crește treptat şi va învinge noaptea, aceasta este Speranța pe care eu îmi doresc să o proiectăm ca Ordin iniţiatic în societatea românească. Curând vom asista cu toţii la un nou Răsărit şi la renaștere spirituală, care ne vor schimba parte din certitudini. Se simte nevoia intensă de reînnoire pentru a putea depăși tot ceea ce ne îngreunează Calea spre Progres. Fiecare am primit pasiv minunatul dar al Luminii și al vieții la naștere. Însă abia după inițiere Lumina a devenit angajamentul irevocabil faţă de noi înşine și faţă de Umanitate. Dacă suntem atenţi, natura înconjurătoare ne expune candoarea şi simplitatea unei vieţi organice, care se manifestă plenar şi ne învață cum să trăim împreună. Iubiţi Fraţi, mâine ne vom bucura cu toţii de ascensiunea Luminii şi vom deschide împreună poarta către o nouă șansă… Conştienţi de tenebrele din noi, suntem invitaţi de Univers să construim viitorul pentru a deveni “fii ai Luminii” (Ioan 12:36). Suntem invitaţi să căutăm tot mai adânc în noi înșine, să abandonăm orice ipocrizie și nepăsare. Sensul vieții devine astăzi pentru noi cunoașterea Luminii interioare! Cercetarea neobosită și fără răgaz este destinul asumat şi ştiu că vom găsi Înțelepciunea necesară, care să ne ghideze pașii pentru a depăşi capcanele întunericului. Să fiţi convinşi că tot zi va ajunge și cea mai lungă noapte, dragii mei... Vă doresc “SĂRBĂTORI FERICITE!” şi vă îndemn să oferiți din dragostea voastră de virtute şi celorlalți semeni, prin cuvinte frumoase și, mai ales, prin fapte bune. Faceţi un gest cât de mic pentru a redescoperi adevăratul sens al Fraternității care ne leagă. Contrar declaraţiilor zilnice, puține ființe umane reuşesc să iubească cu adevărat... Dacă toată lumea ar face-o, lumea ar avea un alt nivel de conștiință... LA MULŢI ANI ÎNTRE ECHER ŞI COMPAS !


13 dec. 2023

Secularism


Când discutam despre Masonerie într-o ţară anume, ținem cont de fenomenele societale și culturale specifice, ţinem cont că Ordinul se confruntă astăzi cu transformări fundamentale peste tot în lume. Auzim des vorbindu-se în franceză de secularism, de laicitatea statului, care presupune două principii esențiale: libertatea de conștiință și nediscriminarea în chestiuni religioase. Secularismul politic este un cadru legal și instituțional specific, care protejează credința și non-credința. Pe scurt, este o întreagă filozofie, care acceptă diversitatea sub toate formele ei. Acest secularism francez nu este însă un instrument de reprimarea religiei, ci o premisă a coexistenţei armonioase a tuturor expresiilor confesionale, precum şi absenţa acestora. Se spune că “întotdeauna religia este divină, dar interpretarea ei este făcută de către oameni”. Ca francmason de R.˙.S.˙.A.˙.A.˙., sunt de părere că rațiunea, o revelație interioară, trebuie imperativ să guverneze și să lumineze textul religios, care pornește dintr-o revelație exterioară. Integrarea științelor sociale şi a spiritualităţii în interpretarea religioasă sunt esențiale pentru a determina o practică în respectul valorilor noastre umaniste. Secularismul politic este de fapt un principiu organizator al Republicii franceze și nu o valoare în sine, care le permite să dea mai multă putere Devizei triple. Analizând celebra “Lege a separării Bisericilor și Statului” din 1905, remarcăm articolul al 2-lea, care stipulează: „La République ne reconnaît, ne salarie ni ne subventionne aucun culte. / Republica nu recunoaște, nu angajează şi nu subvenționează niciun cult (religios)”. Nu regăsim aici nici cuvântul religie, nici cuvântul Biserică, se considera că Republica nu trebuie să definească acești termeni care rămân strict responsabilitatea teologilor… În Dreptul francez nu există practic recunoașterea juridică a religiilor, deoarece recunoașterea uneia i-ar acorda mai multe privilegii faţă de o alta. Dar această prevedere nu este universală, se ştie că în Italia sau Germania, de exemplu, anumite religii au mai multe drepturi decât altele. La nivelul Uniunii Europene, relaţia dintre state şi culte este marcată de specificul istoric, religios şi socio-cultural al fiecărei ţări membre. Astfel, sprijinirea cultelor în realizarea obiectivelor lor este apreciată diferit, în funcţie de modul în care Statul şi opinia publică percep rolul şi locul acestora în societate. În cazul României, libertatea de conștiință este asigurată astăzi prin Constituţie (vezi Art. 29), chiar dacă în trecut Ortodoxia a fost “religie de stat”, alături de greco-catolicism (1923) și chiar dacă astăzi statul finanțează clerul. Să nu uităm că, după Armată, Biserica este Instituţia în care românii au cea mai mare încredere… vorbim aici de un procent de peste 60 %, potrivit tuturor sondajelor oficiale. Acest procent se reflectă binenţeles şi în statutul Teist sau Deist al ramurilor Masoneriei autohtone, care au cea mai mare forţă de atracţie, din punctul meu de vedere. Ordinul nostru, spre exemplu, se încadrează în perspectiva spiritualistă şi universalistă de la Lausanne. Conservând simbolurile în toată puritatea lor, legendele şi formele rituale ale R.˙.S.˙.A.˙.A.˙., noi ne-am păstrat caracterul iniţiatic, oferind membrilor noştri o posibilitate reală de trezire spirituală.


20 nov. 2023

Biblia și Masoneria franceză

Din volumul “Masonry Dissected” publicat în 1760 de Samuel Prichard, aflăm pentru prima oară despre cele „Trei Mari Lumini”, cu referinţa: „Biblia să ne îndrume și să ne guverneze credința”. Secolul al XIX-lea va găsi ritualurile masonice neschimbate, cu excepția unui detaliu important: Biblia nu ne mai guvernează „credința”, ci „reglementează și guvernează legea noastră”, ca apoi să ne apropiem ulterior de sintagma „Volumul Legii Sacre”. Sub auspiciile Suprême Conseil de France, Biblia a dispărut practic în 1829 din toate ritualurile scoţiene 1-33 şi a fost înlocuită pe Altarul Jurămintelor de Statutele Generale ale Ordinului Scoţian. Conventul de la Lausanne proclamă în 1875 spiritualitatea ca adevăratul fundament al Masoneriei şi Biblia nu se va mai deschide în Lojă o lungă perioadă. Abia la Conventul G∴L∴dF∴ din 18 septembrie 1953 s-a hotărât să se includă în Declaraţia de Principii din Constituție obligativitatea prezenței pe Altar a Volumului Legii Sacre. S-a precizat însă ca această reformă nu va fi decât o simplă întoarcere la Tradiția scoțianismului francez, iar prezența Bibliei nu implică de fapt obligația de a crede într-un anumit principiu religios. Așa se face că ritualurile succesive, tipărite ulterior de Marea Lojă a Franței, până la varianta din 1984 inclusiv (în vigoare chiar şi în anii ‘90), consacră jurământul Ucenicului pe cele Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei: V∴L∴S∴, Compasul și Echerul, dar precizează că V∴L∴S∴ poate fi deschis oriunde! Dacă acest volum este Biblia, de preferință se deschidea la „Cartea a 2-a a Cronicilor”, capitolul 2 sau la „Prima carte a Regilor”, capitolul 6, unde se vorbeşte despre construcția Templului lui Solomon. Abia la începutul sec. XXI, ritualul G∴L∴dF∴ precizează clar: „Cele Trei Mari Lumini sunt constituite din Volumul Legii Sacre (care în R∴S∴A∴A∴ este Biblia ), Compasul și Echerul, iar V∴L∴S∴ va fi deschis obligatoriu la Prologul Evangheliei după Ioan. V∴L∴S∴, aşezat sub Echer şi Compas, reprezintă Legea scrisă pe care o respectăm, pentru că este sacră şi nu pentru că este universală. Conținutul ei se poate schimba, credința omului având un caracter strict personal și nu poate fi impusă”.